Sărbătoarea Floriilor
Intrarea Domnului în Ierusalim (Dezlegare la Pește). Duminica a 6-a din Post (a Floriilor). Acestea le aflăm lecturând Calendarul Creștin – Ortodox despre Sărbătoarea Floriilor.
Sărbătoarea Floriilor în Biblie
Din Biblie, se poate afla cum Domnul Iisus intră cu slavă în orașul Ierusalim. Un moment ce inițial se anunța plin de bucurie, se transformă, se pare din cauza unor farisei cârcotași, într-un moment plin de tensiune nervoasă ce nu anunța nimic bun, nimic ce ar semăna cu o sărbătoare. (sau poate că pe atunci așa se sărbătorea)
Isus in templu
Nici următoarele episoade nu seamănă a sărbătoare. Iisus plânge Ierusalimul, Iisus intră în Templu și își atrage ura și invidia arhiereilor și cărturarilor, Iisus părăsește dezgustat Templul înnoptând dincolo de zidurile cetății. A doua zi Iisus de foame blestemă un smochin care săracul nu avea fructe că încă nu era vremea rodului.
Până la urmă unde este atmosfera de chef și bucurie? Unde este Sărbătoarea Floriilor în viața lui Iisus la intrarea în Ierusalim? Așa cum ne este zugrăvită în Sfânta Scriptură sărbătoarea aduce mai mult cu o caznă. Dacă mă opresc la Biblie ași denumi-o Tragedia Floriilor.
Dar haideți să mergem în timp înainte de ziua fatidică a intrării Domnului Iisus în Ierusalim.
Sărbătoarea Floriilor la Roma
Flora
Inițial, sărbătoarea era dedicată zeiței romane Flora (zeița florilor). În ziua cu pricina tot omu` (femeie sau bărbat) avea liber să se iubească cu cine dorea (de comun acord) indiferent dacă era căsătorit sau nu. Pe străzile Romei erau împrăștiate petale de flori, iar tot cetățeanul doritor petrecea cât îl țineau puterile cu cine dorea și îl dorea. Se accepta practicarea sexului liber fără a fi considerat adulter..(limitele moralei societăți vremurilor acelea, „neînțelese” încă nouă)
Ulterior, Biserica Creștină a transformat această sărbătoare păgână într-una creștină folosindu-se de Intrarea Domnului in Ierusalim. Nimic rău, pentru că Biserica a păstrat și bucuria sărbătorii păgâne Romane (în limitele moralei contemporane). Lucru care s-a întâmplat pe dos în cazul Crăciunului, când barbarii deplângeau moartea a tot ce-i viu .
Sărbătoarea Floriilor în spațiul carpato-danubiano-pontic
Reinvierea naturii
Așa cum putem afla din cartea dlui. Ion Ghinoiu „Obiceiuri Populare de Peste An”, până la apariția Creștinismului, semnificația Floriilor consta în reînvierea naturii, înfloriri florilor, salciei si a pomilor fructiferi. Acesteia i s-au adăugat semnificații noi, legate de cultul moșilor și strămoșilor (pomeni, curățirea mormintelor, cimitirelor, înfigerea în morminte a ramurilor de salcie și invocarea spiritelor morților în acte divinatorii).
Cu ramurile de salcie se obișnuiește împodobirea, ușilor și ferestrelor. Tot după creștinare, acum ramurile trebuie sfințite și icoanele să fie împodobite cu aceste ramuri. Ramurile acestea se păstrează pentru tratarea bolilor de-a lungul anului, folosindu-se la descântece.
În unele zone, se scoate mărțișorul primit la 1 martie și se agață într-un măceș sau pom înflorit, se scot hainele si zestrea la aerisit.
Tot de Florii se oferă daruri celor dragi. Fiind o sărbătoare de primăvară, cadourile de Florii sunt asemănătoare celor de Mărțișor.
Pretutindeni în România, cu unele diferențe zonale, sărbătoarea se mai numește și Nunta Urzicilor, acestea înflorind nu se mai folosesc în alimentație.
Tot de Florii, fetele nemăritate puteau afla, prin diferite metode, dacă se vor mărita în anul respectiv. În ajunul Floriilor puneau o cămașă si o oglinda sub un păr altoit. Acestea urmau a fi folosite în farmece pentru noroc în dragoste și sănătate (Banat și Transilvania).
În Maramureș, în Sâmbăta Floriilor se pregătește, pentru fiecare membru al familiei, pâine rituală din făina de grâu numita Floare de grâu. Se crede că cei care mănâncă această pâine se vor revedea pe lumea cealaltă.
Scurtă concluzie despre Sărbătoarea Floriilor
Astfel, se poate afirma că Floriile, ca multe alte sărbători, este o sărbătoare precreștina. O sărbătoare cu simbolistica periodicității vieții, un ritual de divinație a fertilității.
